PRIMA PAGINA
Mnemonic, -a adj. Care ajuta memoria, o scurta rima sau fraza, sau o alta tehnica mentala care ajuta la usurarea memorarii unei informatii sdin grecescul mnemonike (tekhne), «arta aducerii aminte».
Calcam cu pasi repezi strazile si pietele venetiene indreptandu-ma catre pavilioanele Bienalei de Arhitectura de la Venetia (de altfel scopul calatoriei mele), admirand in fuga arhitectura, caci simteam cu fiecare minut freamatul crescand al propriei mele curiozitati, iar apoi m-am oprit. Ajunsesem printre tarabele unui targ de vechituri, iar privirea imi fusese atrasa de o gramada de haine vechi din care se distingea o compozitie de culori si modele geometrice pe care o gaseam fascinanta. Am pierdut cateva zeci de minute admirand croiala si simtindu-le textura, care au continuat sa ma fascineze si dincolo de portile Arsenalului. M-am trezit purtata intr-un joc al memoriei in care hainele vazute cu putin timp inainte, in targ, se suprapuneau peste unele dintre imaginile arhitecturale asupra carora incercam acum sa imi concentrez atentia. Am intrat in joc, croindu-mi propriul traseu in care obiectele de arhitectura deveneau aparitii mnemonice ale vesmintelor pe care le vazusem mai devreme. Daca printre faldurile acelor creatii vestimentare regasisem forme si proportii arhitecturale, acum fluiditatea unei forme construite imi aducea numaidecat in minte imaginea unei rochii vaporoase.
De-a lungul practicii sale, arhitectul este obligat in mod continuu sa simta si sa gandeasca spatiul si altfel decat din postura de architect. Moda este un domeniu care ii confera din plin aceasta posibilitate. Daca insusi Adolf Loos afirma in anii '20 ca «Haina nu este altceva decat o forma primara de adapost», peste 60 de ani designerii japonezi Rei Kawakubo si Yohji Yamamoto introduceau in moda o serie de forme noi, care puneau la indoiala modul in care erau percepute in acea vreme frumusetea si feminitatea, introducand o gandire conceptuala asupra corpului uman. Cei doi designeri isi prezinta pentru prima data creatiile in timpul prezentarilor pret-a-porter, desfasurate la Paris in aprilie 1981. Hainele erau supradimensionate, de multe ori asimetrice, de culoare neagra, erau perforate in mod intentionat sau chiar aveau marginile neterminate. Toate acestea contrastau puternic cu moda acelor vremuri, in care hainele erau realizate intr-un stil elegant si erau croite impecabil pentru a se potrivi perfect pe corp.
Schimbul dinamic de idei care incepe sa aiba loc intre moda si arhitectura creeaza noi posibilitati si noi directii de dezvoltare pentru ambele discipline. Arhitectura castiga transparenta si fluiditatea formelor, in timp ce moda are o abordare mai degraba structurala decat decorativa asupra vestmantului care tine din ce in ce mai mult cont, nu numai de forma, ci mai ales de un anumit limbaj sau o anumita expresivitate a corpului uman. Atat arhitectura cat si moda presupun un exercitiu de rememorare a experientei unui corp, absent din actul efectiv al creatiei – corpul uman.
Actul de a transfera ceva din organicitatea si fluiditatea creatiilor vestimentare in acele forme care compun o cladire, aduce cu sine o apropiere a arhitecturii de corpul uman. In unele cazuri, chiar sentimentul de apartenenta la acel spatiu devine mai profund; pentru ca arhitectura, asemeni hainelor, trebuie sa fie vazuta din exterior si, de asemenea, simtita din interior.