PRIMA PAGINA / COLABORATORI PERMANENTI / Despre mobilierul popular – I
Artele decorative au fost o pasiune a mea, care m-a cucerit chiar din timpul studentiei. Absolvent al ultimei promotii a fostei Scoli superioare de arte si meserii din Bucuresti (infiintata in timpul Regulamentului Organic), trecut prin sectiile de tamplarie, sculptura, modelaj si ceramic, ma socoteam in avans fata de colegii mei si la cercurile de pe langa «clubul» de la catedra de desen si modelaj a venerabilului nostru profesor Gh. Simotta, unde am simtit cea mai sincera nota de incurajare a acelui individualism teribilesc ce-i poate cuceri, cateodata, numai pe juvenili.
Cum trecusem cam prin toate aplicatiile specifice mestesugurilor medievale si taranesti, chiar cu o pretinsa ucenicie pe langa un zugrav bisericesc – care picta numai sfinti – si pe langa un pictor de tara care nu suferea deloc sfintii – ci numai portretele de sateni – ma simteam indreptatit sa iau in calcul chiar un ambitios studiu despre pictura murala taraneasca.
Maestrul, nenea MAC Constantinescu, profesorul nostru de Istoria artelor, caruia i-am calcat atelierul de sculptura din strada Filioara nr. 1 timp de 17 ani, ma indemna sa imi desavarsesc cunostintele prin studii de biblioteca si organizarea unei evidente metodice cu schite si cu masuratori, zona de provenienta, materialul, tehnica de executie, etc., cercetarea fara omisiuni a tuturor operelor importante de mobilier religios si din patrimoniul muzeal, totul insotit de o ilustratie fotografica demonstrativa. El considera aceasta metoda de studiere obligatorie pentru toate genurile de opere de arta, interesat mult sa vada chiar si rezultatele atat de promitatoare…